Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele perper:

PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în țările române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pérper, pérperi, s.m. (înv.) 1. bănuț, monedă bizantină de aur, care a circulat și-n țările române. 2. numele unui impozit pe vii și pe vin care se plătea în perperi; perperit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pérper (pérperi), s. m.1. Monedă bizantină, valorînd 18 aspri în sec. XV. – 2. Contribuție suplimentară la așa numitul gărdurărit, reprezentînd 12 bani pentru butea de vin. – Var. (2) părpăr. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).
Sursa: Dicționarul etimologic român

pérper m. (vsl. [sîrb.] perperŭ, d. mgr. ypérpyron). Vechĭ. O monetă [!] bizantină de valoarea ducatuluĭ de aur. (Perperiĭ aveaŭ curs și în Ungaria, unde valoraŭ maĭ puțin. Eraŭ și perperĭ româneștĭ. Ĭorga, Negoț. 14 și 210). – Și părpăr, pl. părperĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pérper s. m., (monede) pl. pérperi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

perper n. V. părpăr.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină.de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în Țările Române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)