PERMÍS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviințat. [< permite].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERMÍS s.n. Autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERMÍS s. n. autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)Sursa: Marele dicționar de neologisme *permís n., pl. e și urĭ (lat. permissum, lucru permis). Bilet de permisiune. V. pecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
permís s. n., pl. permíseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită permis a. ce e îngăduit a se face. ║ n. permisiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERMÍS, permise, s. n. Autorizație dată de un organ competent pentru exercitarea anumitor activități de către persoana căreia i se eliberează. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PERMÍS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviințat. [< permite].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERMÍS s.n. Autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERMÍS s. n. autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr. permis)Sursa: Marele dicționar de neologisme *permís n., pl. e și urĭ (lat. permissum, lucru permis). Bilet de permisiune. V. pecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
permís s. n., pl. permíseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
permis a. ce e îngăduit a se face. ║ n. permisiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERMÍS, permise, s. n. Autorizație dată de un organ competent pentru exercitarea anumitor activități de către persoana căreia i se eliberează. Permis de vânătoare. – Din fr. permis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
permis - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul permite
