PERMIÁN, -Ă, permieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei paleozoice. 2. Adj. Care ține de permian (1), care se referă la permian, caracteristic permianului. [Pr.: -mi-an] – Din fr. permien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PERMIÁN s.n. (Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -mi-an. / < fr. permien, cf. Perm – regiune din vestul munților Ural].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERMIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PERMIÁN (de la n. pr. Perm, oraș în Rusia), ultima perioadă (serie) a Paleozoicului, care a durat c. 40 de milioane de ani (între c. 286 și 145 mil. ani), caracterizată prin dispariția trilobiților, dezvoltarea gimnospermelor și declinul criptogamelor vasculare; sunt frecvente unele foraminifere, briozoare, brahiopode, unele crustacee, stegocefalii, unele reptile etc. Mișcări tectonice intense (ultimele fose ale cutărilor hercinice) și vaste regresiuni marine. Printre depozitele sedimentare larg răspândite se numără cărbunii, sarea, gresia roșie.Sursa: Dicționar enciclopedic permián1 (-mi-an) adj. m., pl. permiéni (-mi-eni); f. permiánă, pl. permiéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită permián2 (-mi-an) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PERMIÁN, -Ă, permieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei paleozoice 2..Adj. Care ține de permian (1), care se referă la permian, caracteristic permianului. [Pr.: -mi-an] – Din fr. permien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
