PERIPÍSCĂ, peripiște, s. f. (Înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiști] – Din rus. perepiska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a peripíscă, peripíști, s.f. (înv.) 1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă. 2. corespondență (legată de un litigiu).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
peripíscă f., pl. ște (rus. perepiska, corespondență, pérepis, reviziune, perepisatĭ, a transcrie. V. zapiscă). Est. Rar. Proces, reclamațiune. A te pune în peripiscă cu cineva, a intra în conflict cu cineva. V. poară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!peripíscă (înv.) s. f., g.-d. art. peripíștii; pl. peripíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită peripiscă f. cauză de proces (vorbă ieșită din uz): peripisca d-tale atârnă de ramul administrativ AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERIPÍSCĂ, peripiști, s. f. (înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiște] – Din rus. perepiska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PERIPÍSCĂ, peripiște, s. f. (Înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiști] – Din rus. perepiska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
peripíscă, peripíști, s.f. (înv.) 1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă. 2. corespondență (legată de un litigiu).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
peripíscă f., pl. ște (rus. perepiska, corespondență, pérepis, reviziune, perepisatĭ, a transcrie. V. zapiscă). Est. Rar. Proces, reclamațiune. A te pune în peripiscă cu cineva, a intra în conflict cu cineva. V. poară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!peripíscă (înv.) s. f., g.-d. art. peripíștii; pl. peripíștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită peripiscă f. cauză de proces (vorbă ieșită din uz): peripisca d-tale atârnă de ramul administrativ AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERIPÍSCĂ, peripiști, s. f. (înv.) Motiv (de proces); neînțelegere, ceartă. [Pl. și: peripiște] – Din rus. perepiska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)