PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERIODÓNȚIU s.n. v. periodont.
Sursa: Dicționar de neologisme
PERIODÓNȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl. periodontium, germ. Periodontium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
periodónțiu [țiu pron. țiu] (-ri-o-) s. n., art. periodónțiulSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)