periciúne, periciúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. stricăciune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PERICIÚNE, periciuni, s. f. (Înv.) 1. Pieire. ♦ Ucidere. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. – Din pieri + suf. -ciune.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
pericĭúne f. (d. perit). Peire [!], moarte. Ruinare, deteriorare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
periciune f. 1. peire: o fiu al periciunii ! BOL.; 2. stricăciune: mobilele supuse periciunii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a