PERFORATÓR, -OÁRE, perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERFORATÓR s.n. Mașină-unealtă de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERFORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERFORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
perforator, perforatoare s. n. (glum.) penis.Sursa: Dicționar de argou al limbii române PERFORATÓR (‹ fr., lat.) s. n. 1. Unealtă sau sculă care servește la perforat. 2. Mașină-unealtă folosită la forarea găurilor de mină prin fărâmarea și mărunțirea rocii. 3. Aparat pentru perforarea burlanelor care căptușesc găurile de sondă în dreptul stratului petrolifer sau gazifer și a canalelor de drenare către sondă a fluidelor din acest strat. 4. (TELEC., INFORM.) Dispozitiv pentru perforarea unui suport (bandă) după un anumit cod, care respectă corespondența dintre perforațiile realizate și un sistem de simboluri, folosit în trecut la calculatoare, comunicații telegrafice etc.Sursa: Dicționar enciclopedic *perforatór n., pl. oare. Clește de perforat biletele călătorilor saŭ urechile vitelor (preducea, potricală, zamba).
Sursa: Dicționaru limbii românești
perforatór1 (persoană) (rar) s. m., pl. perforatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită perforatór2 (instrument) s. n., pl. perforatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PERFORATÓR, -OÁRE, perforatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. n. (Inform.) Periferic care permite operații de ieșire pe cartele perforate sau bandă de hârtie perforată. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)