PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
Sursa: Dicționar de neologisme
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
peregriná (a ~) (-re-gri-) vb., ind. prez. 3 peregrineázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)