PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pŭrçek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade [!] de păr împletit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
percícă (reg.) s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle, art. percéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pürçek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
percica - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul percea
percică - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul percea
percică - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul percea
