PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PENTAÉDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].
Sursa: Dicționar de neologisme
PENTAÉDRU s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pentaédru n., pl. e (vgr. pénte, cincĭ și ῾édra, ședere, scaun. V. octaedru). Geom. Corp solid cu cincĭ fețe, ca piramida în patru colțurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pentaédru (-e-dru) s. n., art. pentaédrul; pl. pentaédreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. – Din fr. pentaèdre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)