PÉNING, peningi, s. m. (Înv.) Ban mărunt, gologan, pitac. – Slav (v. sl. penengŭ < v. germ.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne péning (péningi), s. m. – Veche monedă divizionară de cupru, gros. – Var. pfeni(n)g. Sl. pĕnegŭ, din germ. Pfenning (Tiktin), cf. sp. penique. Sec. XVII.Sursa: Dicționarul etimologic român
péning m. (vsl. pĭenengŭ, mgerm. pfenning, ngerm. pfennig). Sec. 17. Gologan. – Și pénig, pféning și pfénig, maĭ ales vorbind de marca germană, care are 100 de pfenigĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești