PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].
Sursa: Dicționar de neologisme
PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 peneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pénă (înv.) s. f., g.-d. art. pénei; pl. péneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PENĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)