Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele pecie:

PÉCIE, pecii, s. f. (Înv. și reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). – Din magh. pecsenye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



pécie, pécii, s.f. (înv. și reg.) 1. carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură. 2. bucată sau felie de carne macră, sărată și afumată. 3. friptură. 4. tocană de carne. 5. bucată de slănină cât lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (în sintagmă) pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică. 8. măruntaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pécie (pécii), s. f. – Carne de fript. Sl., dar lipsește etimonul exact, care depinde de sl. pešti, petą, pečeši (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. péči „friptură”. E dubletul lui peci, s. n. (înv., autorizație matrimonială), numită așa pentru că poartă sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie.Der. pecenie (var. pecine, pecină), s. f. (carne de fript), cf. bg. pečeno „friptură”, sb., cr. pečenije „friptură”, mag. peczenye „friptură”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pécie f. (ung. pecsenye, d. sîrb. pĕčênje, friptură, pečen, prăjit; rus. péčenĭ, ficat, vsl. péčenĭ, ficat, d. pešti-pekon, a coace, a frige. V. becer, peceată, peșteră, pripesc). Vechĭ. Azĭ vest. Carne macră (de porc, de vacă) bună de friptură. Maram. (péciñe). Carne de măcelărie (în general).
Sursa: Dicționaru limbii românești

pécie, (pecine), s.f. – (înv.) Carne: „După pecie de miel, / După prah mai mânânțăl” (Bârlea 1924: 13); „Ce mni-ai dat de nu te uit? / Pecine de lup turbat, / Să nu văd ca tine-n sat” (Țiplea 1906: 468). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Cf. slov. péči „friptură” (DER); Din magh. pecsenye „friptură” (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pécie (înv., reg.) (-ci-e) s. f., art. pécia (-ci-a), g.-d. art. péciei; pl. pécii, art. péciile (-ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pecie f. mușchiu principal, dela vită, vițel și porc: să cumpere carne merge și pecia vacei alege PANN. [Cf. slav. PEČENĬ, ficat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÉCIE, pecii, s. f. (înv. și reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). – Din magh. pecsenye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)