PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în tara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pașaportár, -ă s. Străin tolérat să rămînă în țară în virtutea pașaportuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PAȘAPORTÁR, pașaporlari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)