Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele pazvangiu:

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pazvangíŭ și -antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s´a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin [!] vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor [!], hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)