PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ◊ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pázie f. (cp. cu gr. topázion, pl. -ázia, topaz). Ps. S. 118, 127. Topaz (?): preĭubiĭ [!] zisele tale maĭ vîrtos de aurul și pazia. V. draghicame.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pazíe f. Mold. Leț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÁZIE, păzii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. p ă z i.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)