PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Rar) Pavator. – Pava + suf. -giu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *pavágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. pavage). Paviment de stradă (petriș [!], bolovanĭ, lespezĭ, asfalt): pavaj neted. V. caldarîm.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PAVAGÍU, pavagii, s. m. (înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)