PÁUS s. n. v. paos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a páus și páos n., pl. urĭ (lat. *pausum, repaus, d. Pausus, zeu odihneĭ, care vine d. pausare, a conteni, a răposa. V. apusat, pauză, póză, repaus). Mold. Trans. Acțiunea de a turna vin pe morțĭ p. liniștirea sufletelor lor, libațiune. Vinu (amestecat cu undelemn [!]) care se toarnă pe morțĭ la înmormîntare orĭ se aduce la biserică în amintirea lor. În Mold. și apáus (lat. ad pausum, spre odihnă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
páus, s.m. – v. paos.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
PÁUS s. n. v. paos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)