PAUPERTÁTE s. f. (Livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAUPERTÁTE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà].
Sursa: Dicționar de neologisme
PAUPERTÁTE s. f. stare de extremă sărăcie; pauperism. (< lat. paupertas, it. paupertà)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*paupertáte f. (lat. paupértas, -átis). Sărăcie. (Se zice numaĭ în act orĭ certificat, de paupertate).
Sursa: Dicționaru limbii românești
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paupertate f. 1. sărăcie: certificat de paupertate; 2. fig. lipsă de minte: paupertate intelectuală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)