patrár, V. pătrar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) pătrár n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a luniĭ (V. lună). – În est pa-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pătrár, -i, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + -ar.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
pătrár (pă-trar) s. n., pl. pătráreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pătrar n. 1. a patra parte: un pătrar de secol; 2. aspectul lunei când apare ca un semi-cerc luminos; 3. cal de patru ani.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) pătrár n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a luniĭ (V. lună). – În est pa-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pătrár, -i, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + -ar.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
pătrár (pă-trar) s. n., pl. pătráreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pătrar n. 1. a patra parte: un pătrar de secol; 2. aspectul lunei când apare ca un semi-cerc luminos; 3. cal de patru ani.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)