PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PATÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații. 2. Cuier. 3. (Electr.) Rozetă. [< lat. patera, cf. fr. patère].
Sursa: Dicționar de neologisme
PATÉRĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*páteră f., pl. e (lat. pátera, id.). Cupă la vechiĭ Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită patèră f. cupă de bronz sau de argilă întrebuințată de cei vechi în sacrificii: purtând în mâini patere și vasele de taină NAUM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în Antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)