Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele patent:

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PATÉNT3 s. n. v. patentă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PATÉNT1, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [< fr. patent, it. patente].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATÉNT2, -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATÉNT3, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [< lat. patens].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATÉNT1 s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. (< germ. Patent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PATÉNT2, -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. (< fr. patent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PATÉNT3, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*patént, -ă adj. (fr. patent, d. lat. pátens, -éntis, care e deschis, d. patére, a fi deschis). Absolut evident, absolut manifest: prostie patentă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

patént1 adj. m., pl. paténți; f. paténtă, pl. paténte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

patent a. învederat: un adevăr patent.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ♦ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PATÉNT3 s. n. v. patentă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)