PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARTITÚRĂ s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzând totalitatea notelor care se execută în același timp de către membrii unui ansamblu și care pot fi urmărite separat sau concomitent; (p. ext.) compoziție muzicală. [< it. partitura].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARTITÚRĂ s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent. ◊ compoziție muzicală. (< it. partitura, germ. Paritur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*partitúră f., pl. ĭ (it. partitura). Muz. Toate părțile uneĭ compozițiunĭ unite și puse unele după altele. – Rar partițiune (fr. partition, it. partizione, lat. partitio).
Sursa: Dicționaru limbii românești
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) părțitúră, părțitúri, s.f. (reg.) loc unde iarna se dă fân la oi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme