PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARONOMÁZĂ s. f. figură de stil, constând în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. (< fr. paronomase, lat., gr. paronomasia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomázeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paronomază f. întrebuințare în aceeaș propozițiune de vorbe analoge, după formă și diferite după sens.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)