PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a paróh (paróhi), s. m. – Preot care conduce o comunitate de credincioși. Ngr. πάροιϰος. – Der. parohie, s. f. (cea mai mică unitate administrativă bisericească), din ngr. παροιϰιά; parohial, adj. (de parohie).Sursa: Dicționarul etimologic român
pároh și paróh m. (ngr. párikos [vgr. pároikos], „vecin”, confundat cu párohos, furnisor [!]). Primu preot al uneĭ bisericĭ, șefu eĭ. Adj. Preutu [!] paroh.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paróh s. m., pl. paróhiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paroh m. preot. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus,Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)