PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a paraponisí, paraponisésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paraponisì v. fam. a avea un parapon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponisome (viit. lui paraponó).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)