Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele parafă:

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].
Sursa: Dicționar de neologisme


PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].
Sursa: Dicționar de neologisme

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARÁFĂ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)