PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai1; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARADÍS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARADÍS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc încântător; fericire. 3. pasărea-ŭlui = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, grădină)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paradís (paradísuri), s. n. – Rai. Fr. paradis. – Der. paradaisă, s. f. (Trans., Olt., tomată), din germ. Paradeis(apfel).Sursa: Dicționarul etimologic român PARADÍS (‹ fr., lat., germ.; {s} gr. parádeisos „grădină”) s. n. 1. (În „Vechiul Testament”) Edenul, grădina fermecătoare unde a început existența umanității, o dată cu Adam și Eva, locul de supremă fericire umană, pierdut, prin izgonirea perechii primordiale, dar promis, ca răsplată, celor fără de păcat. În budism, ideea de p. este dezvoltată pornind de la reprezentarea Nirvanei ca stare finală de liniște eternă și totală. Pentru vechii greci și romani, p. se găsește în Insulele Fericiților, locuite de oameni vii învestiți cu nemurire, și în Câmpiile Elisee. În Islam, Firdaws este un p. postul de răsplată concretă, o grădină a plăcerilor strict concrete (munți de pilaf, hurii tinere și binevoitoare). În creștinismul primar, p. este văzut ca o contopire a omului cu Dumnezeu, istoria omenirii, în această concepție, fiind o nostalgie a paradisului pierdut și efort de recuperare. Sin: rai. 2. Peisaj minunat; loc plăcut, încântător care oferă condiții extraordinare de viață și de dezvoltare (spirituală) etc. ♦ Ceea ce încântă privirea și sufletul. 3. S. f. (FILOZ.) Termen introdus în filozofia științei de Th. Kuhn pentru a defini ansamblul regulilor, modelelor și criteriilor care caracterizează o comunitate științifică (eră istorică, loc geografic etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic PARADIS [paradí], Vanessa (n. 1972), cântăreață și actriță franceză. Lansează „Joe le taxi” la 12 ani, apoi „Maxou”, „Manolo, Manolo”. Voce acidă, atractivă. La 19 ani începe cariera americană („Walk on The Wild Side”). Activitate cinematografică („Nopți albe” – Premiul Caesar, „Elisa”).Sursa: Dicționar enciclopedic *paradís n., pl. urĭ și e (lat. paradisus, vgr. parádeisos, d. pers. firdevs, îngrăditură, grădină). Raĭ, grădina deliciilor în care, după Biblie, Dumnezeŭ l-a pus pe Adam și pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeŭ celor bunĭ. Fig. Loc încîntător. Stare fericită: o căsătorie fericită e un paradis. V. empireŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paradís s. n., pl. paradísuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paradis n. 1. raiu, grădină delicioasă în care se aflau Adam și Eva; 2. locașul fericiților; 3. fig. loc încântător; 4. ultimele galerii într´un teatru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, genn. Paradies.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai1; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARADÍS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARADÍS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc încântător; fericire. 3. pasărea-ŭlui = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, grădină)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paradís (paradísuri), s. n. – Rai. Fr. paradis. – Der. paradaisă, s. f. (Trans., Olt., tomată), din germ. Paradeis(apfel).Sursa: Dicționarul etimologic român
PARADÍS (‹ fr., lat., germ.; {s} gr. parádeisos „grădină”) s. n. 1. (În „Vechiul Testament”) Edenul, grădina fermecătoare unde a început existența umanității, o dată cu Adam și Eva, locul de supremă fericire umană, pierdut, prin izgonirea perechii primordiale, dar promis, ca răsplată, celor fără de păcat. În budism, ideea de p. este dezvoltată pornind de la reprezentarea Nirvanei ca stare finală de liniște eternă și totală. Pentru vechii greci și romani, p. se găsește în Insulele Fericiților, locuite de oameni vii învestiți cu nemurire, și în Câmpiile Elisee. În Islam, Firdaws este un p. postul de răsplată concretă, o grădină a plăcerilor strict concrete (munți de pilaf, hurii tinere și binevoitoare). În creștinismul primar, p. este văzut ca o contopire a omului cu Dumnezeu, istoria omenirii, în această concepție, fiind o nostalgie a paradisului pierdut și efort de recuperare. Sin: rai. 2. Peisaj minunat; loc plăcut, încântător care oferă condiții extraordinare de viață și de dezvoltare (spirituală) etc. ♦ Ceea ce încântă privirea și sufletul. 3. S. f. (FILOZ.) Termen introdus în filozofia științei de Th. Kuhn pentru a defini ansamblul regulilor, modelelor și criteriilor care caracterizează o comunitate științifică (eră istorică, loc geografic etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic PARADIS [paradí], Vanessa (n. 1972), cântăreață și actriță franceză. Lansează „Joe le taxi” la 12 ani, apoi „Maxou”, „Manolo, Manolo”. Voce acidă, atractivă. La 19 ani începe cariera americană („Walk on The Wild Side”). Activitate cinematografică („Nopți albe” – Premiul Caesar, „Elisa”).Sursa: Dicționar enciclopedic *paradís n., pl. urĭ și e (lat. paradisus, vgr. parádeisos, d. pers. firdevs, îngrăditură, grădină). Raĭ, grădina deliciilor în care, după Biblie, Dumnezeŭ l-a pus pe Adam și pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeŭ celor bunĭ. Fig. Loc încîntător. Stare fericită: o căsătorie fericită e un paradis. V. empireŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paradís s. n., pl. paradísuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paradis n. 1. raiu, grădină delicioasă în care se aflau Adam și Eva; 2. locașul fericiților; 3. fig. loc încântător; 4. ultimele galerii într´un teatru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, genn. Paradies.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)