PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pap s. m. – Clei folosit de cizmari. Germ. Pappe.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) pap n. fără pl., care ar fi urĭ (germ. pappe). Un fel de cleĭ foarte gros care rămîne la fund cînd se face scrobeala și pe care-l întrebuințează cizmariĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) pap, a păpá v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mînca lacom; sp. pg. papar). Fam. Mănînc tot. Fig. Mănînc, risipesc: a-țĭ păpa averea. V. pup 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
P.A.P. (Polska Agencja Prasowa), agenție de presă a Poloniei, cu sediul la Varșovia. Funcționează din 1944.
Sursa: Dicționar enciclopedic
pap s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pap n. cleiu pentru pantofari. [Nemț. PAPPE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din faină și apă; cocă1. – Din germ. Papp.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pap - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul păpa
pap - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul păpa