PANPSIHÍSM s. n. Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PANPSIHÍSM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. [< fr. panpsychisme, cf. gr. pas – tot, psyche – suflet].
Sursa: Dicționar de neologisme
PANPSIHÍSM s. n. concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. (< fr. panpsychisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PANPSIHÍSM (‹ fr. {i}; {s} pan- + gr. psykhe „suflet”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia toate lucrurile din Univers, chiar și fragmentele aparent inerte de materie, sunt înzestrate cu un anumit grad de conștiință. Variate de p. au fost susținute de pythagoricieni, Plotin, Leibniz, Schopenhauer, iar în sec. 20, mai ales, de A.N. Whitehead.Sursa: Dicționar enciclopedic panpsihísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)