PANDÍT, pandiți, s. m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. Pandit Nehru. – Din fr. pandit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr. pandit, sanscr. pandita].
Sursa: Dicționar de neologisme
PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr. pandit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pandít s. m., pl. pandíțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pândít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
pândit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pândi