Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele palpa:

PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PALPÁ vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALPÁ vb. tr. 1. a pipăi. ◊ a examina prin pipăire cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr. palper, lat. palpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLPĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele două organe în formă de apendice mobil așezate sub maxilarul inferior la artropode și crustacee, cu care acestea pipăie alimentele. [Var. palp s.m. / < fr. palpe].
Sursa: Dicționar de neologisme

*pálpă f., pl. e (fr. palpe, d. palper, lat. palpare, a palpa). Zool. La insecte și crustacee, un apendice mobil în fie-care parte a guriĭ p. a pipăi alimentele și a le ținea [!] în timpu mestecăriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la arteropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)