páliță, pálițe, s.f. (reg.) 1. prăjină, par; nuia, vargă, băț. 2. om foarte înalt și subțire. 3. nărav, meteahnă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
páliță (pálițe), s. f. – Par, nuia, vargă. – Var. (Olt.) păleață, (Munt.) păleacă, peleancă. Sl. palica (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 241; Conev 65), cf. sb., cr., slov., ceh., rus. palica, pol. paliczka, mag. pálcza. Var. arată o încrucișare cu a păli „a lovi”. E dubletul lui palțău, s. n. (Trans., băț) din mag. pálca (Mîndrescu 95).Sursa: Dicționarul etimologic român
páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pàliță f. prăjină. [Rus. PALIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
pălita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul pălit
pălită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pălit