PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PALEOCLIMATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléoclimatologie, cf. gr. palaios – vechi, lat. clima – climă, gr. logos – știință].
Sursa: Dicționar de neologisme
PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a climatologiei care studiază paleoclimatele. (< fr. paléoclimatologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PALEOCLIMATOLOGÍE (‹ fr. {i}) s. f. Disciplină a climatologiei care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. Rezultatele acestor studii pot oferi o bază pentru prognozele cu privire la evoluția viitoare a climei globului. De ex. analiza bulelor de aer captive în calotele glaciare din Antarctica și Groelanda a pus în evidență o corelație între ponderea gazelor cu efect de seră și unele oscilații climatice din trecut.Sursa: Dicționar enciclopedic paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)