paĭé, V. paĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paie n. pl. 1. cotoarele grânelor după ce au fost treerate, servesc vitelor de nutreț și de așternut, apoi la diferite împletituri, etc.: vitele mănâncă fân amestecat cu paie; 2. fig. foc de paie, entuziasm de scurtă durată; a-și aprinde paie în cap, a întărâta pe cineva împotriva sa (v. rogojină). [Lat. PALEA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
paie - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pai
paie - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pai
paie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul părea
paie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul părea