PAHIMENÍNGE, pahimeninge, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PAHIMENÍNGE s.m. Duramater. [< fr. pachyméninge, cf. gr. pachys – gros, meninx – membrană].
Sursa: Dicționar de neologisme
PAHIMENÍNGE s. m. dura mater. (< fr. pachyméninge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pahimenínge s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PAHIMENÍNGE, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)