Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele pacoste:

PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



pácoste (pácoste), s. f. – Calamitate, nenorocire, supărare, pagubă. Sl. pakosti (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 237). – Der. pacostnic, adj. (vătămător, dăunător), din sl. pakostiniku, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pácoste f. (vsl. pakostĭ, pacoste, d. paky, ĭar, din noŭ, opaky, înapoĭ, contrar. V. ipac, opăcesc). Nenorocire, calamitate: Jidaniĭ îs o pacoste pe țară! V. prăpădenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pàcoste f. belea, nevoie; să nu mai dăm peste vr´o pacoste CR. [Slav. PAKOSTĬ, supărare, pagubă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakosti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)