PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PACIÚLI s.f. Plantă erbacee labiată, originară din Extremul Orient, din care se extrage un parfum puternic. [Pron. -ciu-li, var. paciulie s.f. / < fr. patchouli].
Sursa: Dicționar de neologisme
PACIÚLI s. f. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie. (< fr. patchouli)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paciulí (-íi), s. f. – Plantă (Pogostemon patchouli). Fr. patchouli.Sursa: Dicționarul etimologic român paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PACIÚLI s. m. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PACIÚLI s.f. Plantă erbacee labiată, originară din Extremul Orient, din care se extrage un parfum puternic. [Pron. -ciu-li, var. paciulie s.f. / < fr. patchouli].
Sursa: Dicționar de neologisme
PACIÚLI s. f. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie. (< fr. patchouli)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paciulí (-íi), s. f. – Plantă (Pogostemon patchouli). Fr. patchouli.Sursa: Dicționarul etimologic român paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PACIÚLI s. m. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)