păscută f., pl. e. Ps. S. Pășune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. ♦ Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți] – Pască + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păscúță s. f., g.-d. art. păscúței; pl. păscúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. 4 Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți) – Pască + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
păscuta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul păscut
păscută - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul păscut
