PĂSCÁRE, păscări, s. f. (Pop.) 1. Păscut; loc de păscut, pășune. 2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. – V. paște1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
păscáre f. (d. pasc, ca născare d. nasc). Acțiunea de a paște, păscut. Pășune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păscáre (pop.) s. f., g.-d. art. păscắrii; pl. păscắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂSCÁRE, păscări, s. f. (Pop.) 1. Păscut; loc de păscut, pășune. 2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. – V. paște1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 