PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr´un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
partitív1 adj. m., pl. partitívi; f. partitívă, pl. partitíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită partitív2 s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
