Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele părțițiv:

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv.Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].
Sursa: Dicționar de neologisme

PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr´un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

partitív1 adj. m., pl. partitívi; f. partitívă, pl. partitíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

partitív2 s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv.Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme