OȚĂRÍT, -Ă adj. v. oțărât.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oțărit a. Mold. fioros: cumplita vijelie care suflă oțărit AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
oțărî́t, -ă adj. Plin de oțărîre, care provoacă oțărîre (vechĭ). Adv. Cu oțărîre, violent: vîntu suflă oțărît.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
oțărit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul oțări