OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
OȚEȚÍRE, oțețiri, s. f. v. OȚEȚI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
Forme flexionare:
oțetire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul oțeti
oțețire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul oțeți