Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele otcup:

OTCÚP, otcupuri, s. n. (Înv.) Bun sau venit al statului dat în arendă. – Din rus. otkup.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



otcúp (otcúpuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpăra”. Sec. XIX, înv.Der. otcupcic, s. m. (persoană care lua în arendă bunurile publice), din rus. otkupštik.
Sursa: Dicționarul etimologic român

otcúp n., pl. urĭ (rus. ótkupŭ, închiriere, ot-kupátĭ, -pitĭ, a acapara, a închiria; vsl. otkupŭ, răscumpărare. V. pre-cupeț). Vechĭ. Antrepriza vămilor, ocnelor saŭ a altor lucrărĭ. Monopol. Maĭ pe urmă. Accize.
Sursa: Dicționaru limbii românești

otcúp (înv.) s. n., pl. otcúpuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

otcup n. 1. od. Mold. arendarea accizelor dela orașe: să cumpere otcupul ocnelor pe cinci ani AL.; 2. antrepriză în genere: cărți ce s’a dat vânzarea lor în otcup AL.; 3. fig. monopol: au luat patriotismul în otcup AL. [Rus. OTKUPŬ, arendă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a