Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele otavă:

OTÁVĂ s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., scr. otava.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



otávă (-ắvi), s. f.1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. Bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi pășunea pentru a doua oară; a reveni); otăviște, s. f. (pășune de toamnă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

otávă f., pl. ăvĭ (bg. sîrb. rut. rus. ceh. otáva). Ĭarbă fragedă crescută după cosire. V. fîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești

otávă, otăvi, s.f. – Iarba cosită a doua oară: “Face fânul la Crăciun, / Otava la Bobotează” (Memoria 2001: 100) – Din ceh, rus. otava.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

otávă s. f., g.-d. art. otávei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

otavă f. iarbă crescută după a doua cositură (otava e mai fragedă decât fânul): unde astăzi e numai câmp, otavă AL. [Bulg. OTAVA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a