OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – V. osteni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ostenit a. care simte osteneală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
ostenit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul osteni