ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORIPILÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
Sursa: Dicționar de neologisme
oripiláre (livr.) s. f., g.-d. art. oripilắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
oripilare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul oripila