ORIGINÁ vb. I. tr. a genera. II. intr. a deriva, a decurge, a izvorî din. (< it. originare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ORÍGINĂ s. f. v. origine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
origină f. 1. principiu, începutul unui lucru: origina lumii; 2. cauză primă: origina unei boale; 3. naștere: de origină nobilă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a