Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele orfic:

ÓRFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÓRFIC, -Ă adj. Referitor la Orfeu. ♦ (Despre doctrine, mistere, mituri etc.) Care i se atribuise lui Orfeu. ♦ Poeme orfice = poeme antice grecești cu conținut mitologic, filozofic și mistic, atribuite lui Orfeu. // s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea lui Dionysos. [< fr. orphique, cf. Orfeu – cântăreț legendar la vechii greci].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÓRFIC, -Ă I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme ĕ = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*órfic, -ă adj. (vgr. orphikós). Al luĭ Orfeŭ, relativ la Orfeŭ (celebru muzicant Grec): poeziĭ orfice, misterele orfice. S. f. pl. Niște sărbătorĭ ale luĭ Dionysos Zagreu, celebrate în asociațiunile orfice.
Sursa: Dicționaru limbii românești

órfic adj. m., pl. órfici; f. órfică, pl. órfice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită