Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele orcan:

ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*orcán, V. uragan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

orcán (ciclon) s. n., pl. orcáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*orcán, V. uragan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

orcán (ciclon) s. n., pl. orcáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a